Luminile de neon sunt derivate din cuvântul englezesc „lumină de neon”. Cuvântul „neon” este de fapt o transliterare a „neon” și a devenit termenul standard.
Dezvoltarea luminilor de neon poate fi urmărită din cercetările fizicianului și chimistului britanic Michael Faraday cu privire la descărcarea de gaze. Când un curent electric trece printr-un gaz care conține un număr mic de ioni pozitivi și negativi, acesta este influențat de razele ultraviolete, razele cosmice și urme de substanțe radioactive. Sub o tensiune aplicată suficient de mare, curentul se mișcă și se ciocnește cu moleculele de gaz neutre, determinând ionizarea moleculelor neutre, înmulțind astfel numărul de ioni. Trecerea curentului prin gaz este însoțită de un fenomen de descărcare luminoasă, cunoscut și sub numele de luminiscență. Culoarea strălucirii variază în funcție de gaz. Teoria lui Faraday și realizările experimentale au pus o bază solidă pentru dezvoltarea tehnologiei luminii cu neon.
